Cand te simteam, prin buze, cu buze moi, cu dintii,
Acolo, in cutia cu nesfarsiri de gand,
Te-nchipuiam, la ceasul cand trupul descarnand
Ramai un craniu, si te vedeam cu ochii mintii,

Si n-am simtit nici groaza, nici coasa suferintii
Ca te gandeam, cum ochii nu te-or vedea nicicand,
Si sarutam vecia iubirea sarutand
Cand serpii nebuniei na-ncolaceau, fierbintii.

Iti modelam in palme obrazul si simteam
Cum deseneaza oasele chipul vesniciei
Cand de sub buze dintii de luna-ti dezveleam.

De ar fi fost sarutul sa nu se mai desfaca,
Sa prelungim in moarte tacerile stihiei,
Incremeniti, iar timpul pe langa noi sa treaca.