Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivesti istovitor de dulce
cu sânii bulbucati zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveste-n caldarâm o minge
si ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urma-i iz de primăvara.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toti cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze rosii
sărută-n crestet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
si mor în primăvară ofticosii...

Februarie 1955