În seara aceea, cu grave tumulturi în urmă
ceva se schimbase nespus,
aci-n pământeana epocă, de neguri și humă,
și-n megieșe lunare ținuturi, de sus.
Dobândise tărâmul carate
pe nici un cântar încercate.

De argint se făcură, o, treptele, frunțile -
martore pure izvoadelor din univers.
Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre,
ca două făpturi de mătase în mers.

În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească,
silirăm luna și alte creo câteva astre
în jurul inimilor noastre
să se-nvârtească.