Cîmp alb. Descinde-ntrupat din funingeni
un corb. Îl vezi, fetița mea, Ana?
In toamna pe-aici se stinge aurie povestea,
țîșnea veverița, cădea castana.

Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă
nou testament, sau poate o veste cerească,
pentru cineva care ar trece prin țară
și n-a uitat de tot să cetească.

Noi, oamenii, noi am uitat.