Veniti lângă mine, tovarăsi! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
si-n guse de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
si cu toamna.

Veniti mai aproape! - Si cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
si-n hohote mari să-si arunce pocalul în nori!

Veniti lângă mine, tovarăsi, să bem!
Ha, ha! Ce licăreste-asa straniu pe cer?
E cornul de lună?
Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu bratul de fier.

Sunt beat si as vrea să dărâm tot ce-i vis,
ce e templu si-altar!
Veniti lângă mine, tovarăsi! Ca mâne-o să mor,

dar vă las mostenire
superbul meu craniu, din care să beti
pelin
când vi-e dor de viată,
si-otravă
când vreti să-mi urmati! - Veniti după mine, tovarăsi!