Odaia mea mă înspăimântă
Cu brâie negre zugrăvită-
Prin noapte, toamna despletită
În mii de fluiere cântă.

-Odaie, plină de mistere,
În pacea ta e nebunie;
Dorm umbre negre prin unghere,
Pe masă arde o făclie.

-Odaie, plină de ecouri,
Când plânsu-ncepe să mă prindă,
Stau triste negrele tablouri-
Făclia tremură-n oglindă.

Odaia mea mă înspăimântă...
Aici n-ar sta nici o iubită, -
Prin noapte, toamna despletită
În mii de fluiere cântă.