Luna lăsa pagini de argint
și vibrau buzele apelor
neînțelese cetiri.
Am dezlegat barca dintre stâncile de fier
am desfăcut pânzele palide.
Þii minte - pescarul tocmit
știa cântecele Dobrogei
asfințiri în bezna de la cârmă
și-l asculta marea când înceta.
Pe sidef patinam în respirări
- ce vânt moale aiura prin lume -
drumul sticlea mâna lui cu jucării de diamant
luna era oglindă uitată într-un palat
ne gândeam la cine încă nu ne-a mângăiat.
Pe țărm cârciuma roșie danța
și-n fund dormeau bancurile de aur.