Sunt fericiți, sătui, ușori,
Amanții fetelor pierdute,
Cand mie brațele mi-s rupte
Fiindcă-am strans cu ele nori.

Voi, sori fără asemănare,
Care-n adanc de cer luciți,
In ochii mei de voi orbiți
Doar amintirea mai tresare.

Zadarnic spațiului voii
Să-i aflu miezu-n tainic joc,
Sub nu știu care ochi de foc
Aripa mi se năruii,

Și ars de dorul meu zeiesc,
Nu voi avea onoarea sfantă,
Genunea care mă-nmormantă
Cu numele-mi s-o-nveșnicesc.