Intr-un tarim de seve si de moluste plin
Imi voi sapa eu insumi, cit mai adinc, o groapa,
In care miine osul batrin sa mi-l alin,
Dormind intru uitare ca un rechin in apa.

Urasc si testamente si lespezi de mormint.
Decit sa cer multimii tristetea si regretul,
Cu mult mai bine corbii ii voi pofti pe rind,
Sa-mi curete de carnuri, flaminzi, intreg scheletul.

O! viermi, tovarasi fara de vaz si de auz,
Un mort voios si liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii si filozofi ai sortii,

Cutreierati-mi lesul cu hamesite guri
Si spuneti-mi voi: oare, mai sint cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic si mort printre toti mortii?