O femeie de demult s-a stins în amintire
ca o scânteie după ce aprinde pădurea;
frunzișul care-a luat foc
miroase a fructe necoapte

la noapte
o să mi se ouă în vis
păsări speriate

cea care n-a ajuns la cuib
seamănă cu rămășițele corăbiei
lui Ulise, poate

din loc în loc
fluturi căzând;
se va sfârși curând
ultima singurătate