Piețe-n soare, vechi, și-n liniști.
Blânde-n aur, maici pe gânduri
Trec ca-n vis, albastre-n rânduri,
Sub zăduf de fagi și-n liniști.

Din, sclipind în brun, biserici
Moartea chipuri pure-arată,
Steme de mari prinți, odată.
Ard coroane în biserici.

Cai se-apleacă la fântână.
Flori în pomi apar din gheară.
Calmi băieți se joacă-n seară,
Plini de vise, la fântână.

Fete stau privind din poartă
Cu sfieli pestrița viață.
Buzele le sunt de gheață,
Și așteaptă-ntruna-n poartă.

Clopote, vibrând, răsună.
Străji și ritm de marș. Exultă
Sus pe scări străini ce-ascultă.
Orgă în azur răsună.

Clare instrumente cântă.
În grădini, printre grilaje,
Râs de doamne cerne vrajă.
Mame tinere lin cântă.

În miros curg la ferestre
Liliac, catran, tămâie.
Pleoape-n somn căzând, mângâie
Argintiu flori la ferestre.



Traducere Mihail Nemeș