Ei bine, basta! Am ieșit din joc.
Mă-ntorc la pantomima singulară
Din piesa anonimă și bizară
Care-o trăim între lecturi și foc.

Iar existență liberă, solară!
La gura orei, peste vis și loc
Țin ochiul pironit pe-același toc
Ce te-a creat, protuberanță clară.

Dar nu să te mai văd, să te aud,
Ci, re-nsănătoșit de evadare
Să te îngrop în scrum - lucid și crud.

Și-n ochiul obosit de-atâta sud
Să-mi suie iar un soare foarte mare
Amplificat de nopțile polare.