Lumini și umbre proslăvești -
Dând lirei veselia strunii,
Privește-n haosul nelumii,
Ca ziua să ți-o regăsești.

E-ntreagă funia de-argint,
Ai pline la izvor ulcioare,
E-n stepă umedă dogoare,
Migdalu-n vale a-nflorit.

Pășești spre casă prin azur,
Scăldată-n amiezii soare,
Și-n neagra pletelor vâltoare
Se-neacă auritul șnur.

Toți caperii s-au veștejit
Și greierul mai greu se face,
Adie-o groază-n drum, tenace,
De neguri cerul s-a-mpânzit.

În moară pietrele-au tăcut,
Fug străjile înspăimântate.
Fantoma dușmană e-n toate,
Se-ndoaie arborii spre lut.

E-o groază ca de la satan,
S-au strâns în gloate oameni, fiare,
Și-ncuie ușa cu-nfricare
Cei ce stăteau privind pe geam.

24 septembrie 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''