El singur e cu-adevărat poet!
E gata să-ți arate, orișicând,
Cu patimă grămadă de bănet,
La care-atâți visează, colindând
Oceanele. În cufăru-i secret
E soarele-n lingouri scăpărând.
Îi ia privirea perla. Un smarald
I-o dă-napoi, cu pâlpâitu-i cald.

(Traducere de Virgil Teodorescu