O, soare-al celor fără somn! Stea a-ntristării!
Ce licărești înlăcrimată-n geana zării,
Tu ce străpungi, fără s-atingi, bezna tăriei,
Cum semeni cu-amintirea bucuriei!
Ești c alumina zilei de-altădată,
Scăpărătoare pururi și-nghețată,
Raza ce-n noapte chinul ți-l petrece:
Îndrăgostită, limpede și rece.

(Traducere de Virgil Teodorescu