Cineva obsedant îmi stă-n cale.
Alb, se uită-n al beznelor ger.
Eu pășesc tulburat pe cărare,
El se trage-ntr-o parte, stingher.

Mă încearcă vedenii ciudate...
Parcă-alături de el aș vedea,
Lângă zidul de piatră, departe,
Pe regina albastră a mea.

Îi e frică de el, mi se pare -
Logodită-i cu-al iernilor ger.
Fără viață, el stă pe cărare,
Eu pășesc - nemurirea - mi-e țel.

Dar zadarnic m-avânt. Libertatea
N-o regretă regina defel...
Ei, cel alb, care-mprăștie moartea,
Se tot uită-n al beznelor ger.

16 decembrie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''