Vara plină de învățături, cer înstelat! Nebuniile noastre
între 5 și 8! Ore dulci! Pietre fericite
purtate în mâinile ei! În păr iasomia, sandalele-n
iarbă, suflet tulburat în piept!
Sfâșietoare îndoială... iubire, dorință... Firesc,
n-am sărutat-o; strigăte de precupeți,
urâcioase zgomote diverse, voi vă iscați în clipa aceea
speriind-o!
„Așteaptă să fie liniște”, mă implora.
Vremea buzelor așa a trecut. Liniștea într-un mare oraș?
Poate înainte de Biblie, înainte de păcat...