Noapte cu lună.
Cineva se roagă în casa de deasupra mea.
Sunt îmbrăcată în strălucitoarea mea rochie albă
recitind poemul lui Thomas Hardy
„She at his funeral”

Deodată se-arată pentru mine
Locotenentul păsărilor și spune:
Nu fi tristă. Eu sunt cu tine.
Împărțim pâine și vin.

Apoi toată noaptea
citește cu vocea lui iubită versuri
scrise
pe cealaltă lume.

El vrea dintr-o dată
să deșire pânza Lunii
și să facă din ea două cămăși
cu care să îmbrace
sufletele noastre gemene.