Inima cedrilor sacri nici ea
Nu mai e prinsă ca inima mea.

Ceasul și ziua și luna și anul,
Cercuri pe ape ce nu-și văd limanul,

Hore pun ca mișcătoare inele,
Limpezi, în jurul inimii mele.

Umbra, rea limbă de ceas, îmi dă roată,
Roată cu spițe de noapte-ncheiată,

Scrânciobul naltelor reci constelații
Suie și cade-n rotundele-mi spații,

Câte vârtelniți de timp sunt în cer,
Inima toate drept axă mi-o cer.

Ochi bulbucați dintr-al noulea turn
Cată cruciși către noul Saturn,

Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină
Multa rotirilor muzică lină.