Nu cu sângele te mai țip, Lumina mea
nu cu gura

Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc

Cu ochii tăcerii te văd încă

Fulgerul tăcerii
îl ridic spre tine
ca un țipăt
și-i spun: naște și luminează

și ce luminezi luminează odată pentru
totdeauna
și ce vezi
fă să nu se mai termine niciodată