Cine a bătut în noapte lucitoare cuie
să-și prindă haina plină de lumină?
Pe apa morții către sursa lină
viori cu gâtul ridicate șuie.
Bună dimineața în struna ta - Cine poate înțelege
călătoria cu valuri la subțioară?
Ce lege neștiută va culege
struna ușoară?
Nu vine nimeni nu mai pleacă
și-n așteptare meșterul tâmplar
din cercuri de tulpină mai cioplește oleacă
pentru auz un proaspăt mădular.
Ceva cum e antena de albină ori furnică
prin care cugetul de-a dreptul să pătrundă,
cu vântul sparte la muchii se despică
miezul să apară tânăr fremătător de undă.
Tot prin cântare a trecut la pas
prin toamnă-vară timp nedefinit
marele - voinicul - contrabas
spre locul calm de odihnit.
Suntem matrozi desprinși din lumea întreagă
o stea pătată cu pământuri rare, moi,
face podoabă cu vechi locuri din vetre, de la noi,
să înflorească pânze, corabia dezleagă.