Ulcior de lut cu două toarte:
Viață una, alta moarte.
Un pas spre orgile furtunii,
Alt pas spre harfa albă-a lunii.
Când pe-al Odettei braț, o clipă,
Când pe-al Odilliei aripă...

Sub zmălțuitele lui patrii
Ulciorul ne așteaptă-n atrii
Să-l așezăm gospodărește
Pe mesele cu grâu și pește,
Cu apă vie, nu cu Lethe,
Stingându-ne eterna sete.

La malul amintirii bune
Vraja Odilliei apune.
Ulciorul gol cu două toarte
Plutește spre izvor, departe,
Acolo unde îl așteaptă
Odetta blândă și-nțeleaptă.