A tăiat noaptea în zimți.
Creasta e mai sus de sfinți.
Pe cer, pieptul și pîntecul.
Prin urmele frînte ale zimților,
I-a țîșnit cîntecul,
De la pintenii de rouă
La ciocul de lună nouă.
Cîntatul suna a gheață,
Spartă de dimineață între stele
Peste cîmpul de negură caldă.

Cînd să-l aflu mai bine cum cîntă,
Cum își împlîntă zimții culorilor
În noapte și în ghețuș,
Am văzut doar soarele
Topindu-i în urcuș aripile, ciocul,
Pintenii și ghearele.