Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.

În mine toate amintirile te-așteaptă,
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să trăiesc și-mi cad din mâină cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.

Mâina ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uităndu-mă pe geam ca după tine,
Și tot aștept pe cineva și nu mai vine.