Zilele acestea visând la fermă
și alegându-mi prietenii fluturând deasupra
sufletului meu ca o plantație de sicomori
ce poartă pe frunzele lor roz oglinzi de
disperare te-am căutat la apusul
ochiului, undeva prin cearcănul acelei câmpii
împresurată de șopârle.

Deasupra soarelui, delicată magie a minții
întreaga noastră stingere în mare, acolo
unde aveam un palmier încolăcit într-un
lan de nisip, reper în palma unde-ai vrut
să-ți împlantezi semințe în vene, unde ți-ai strecurat
lacrima ce ne amână speranța.

Curând e toamnă, memorie suprimată a rândunelei
rămasă pe batista ta, tremurândă, a unui loc de adio
care-a făcut ca lucrurile să se întâmple
totdeauna cu o fățărnicie abilă. Curând
va fi să stăm privind corola zilei
pe malul albastru al visului, cum tremură
și își sfârșește exilul.