Să lași în urmă o iarnă cu viscole,
cu tenebre și suferinți, e ușor,
o, cît de ușor, cînd în martie
auzi, prin frunze uscate, mari osteneli,
un cărăbuș de lumină
făcîndu-și drum spre lumină.
Ce sunet știut! Cînd genele-n noapte se zbat,
lăcrimînd pe perna de cînepă,
totul se-aude la fel.