! când s-a sculat ieri, în zori, Kitinam,
la malul mării, noi, scoici culegeam...
- ce te-ai sculat azi în zori, Kitinam?
când s-a sculat ieri în zori, Kitinam!

! când l-am văzut cum venea, Kitinam,
ca pe o inimă lin noi pășeam,
- nu-l tulburați astăzi pe Kitinam!
când s-a sculat ieri în zori, Kitinam!

! când l-am văzut cum tăcea, Kitinam,
și-ngenunchea, iar noi singuri plângeam:
- hai, să fugim, am strigat și strigam:
ce te-ai sculat azi în zori, Kitinam?

! chitara lui și-a luat, Kitinam,
și i-a dat foc, iar noi singuri plângeam:
ca-ntr-un sicriu s-a culcat, Kitinam,
ce rugăciune mai spui, Kitinam!

! chitara lui și-a luat, Kitinam,
și a lungit-o în val, Kitinam,
ca-ntr-un sicriu s-a culcat, Kitinam,
mut vei rămâne de-acum, Kitinam!

! când soarele-a răsărit, Kitinam,
ochii i-a închis și-a murit, Kitinam,
ce-a trebuit să te naști, Kitinam,
dacă-ai murit azi în zori, Kitinam?