Într-o grădină, sub arbori bătrâni
așezați
pe-o întunecată bancă de mușchi, mână în mână
plini de gânduri și tăcere
împreună
așteptăm
noaptea de primăvară.

Încă
nu-i luciu de stele.
Amurgul
îmbrățișează boschetele.

Deodată
dintr-o fereastră
se-aud
ușoare toarse, umflându-și unda,
pure și adânci, grații perlate,
roi care pulsează,
dorință explozivă, bucurie care cântă,
apă mișcătoare, flacără ce urcă,
aur zvâcnind,
blândețe de-argint, lumini de-argint, moliciuni de-argint
sunetele contopite
ale unei
viori.

Salcâmul galben și aurul său, parfumul liliacului...
În adâncul
inimilor noastre
imensă, roșie, suavă ca visele
se ridică
luna.