Viața se contractă, în așteptarea morții,
Ca-n anotimpul toamnei
Soldatul cade.

Ea nu sosește ca un personaj în trecere
Impunându-și despărțirea.
Strigând după pompă.

Moartea e absolută și fără monumente,
Ca-n anotimpul toamnei,
Când vântul cade,

Când vântul cade și, peste ceruri,
Norii își văd, cu toate acestea,
De drumul lor.




Traducere de Leon Levițchi