De nimic nu-mi pare rău.
Numai că n-am luat fântâna

Ridicând-o-n cer cu mâna,
Ca pe-un crin pietros și greu.

Îngerii să-mi afle-n apa
Rece, limpede, verzuie,

Setea istovită-n groapa
Ciuturei ce cade, suie.

Și poate chiar Dumnezeu
Mi-ar gusta-n rai săptămâna.

De nimic nu-mi pare rău.
Numai că n-am smuls fântâna

Din pământul meu și-al tău,
Să plutească-n nori mereu...