Nu mă vrăji cu nurii tăi,
Mi-i focul stins și pleata ninsă.
Sunt ani de când alți ochi mișei,
Oh! inima-mi străpung învinsă.

De dragul lor uitasem tot
Pentru o clipă neuitată;
Dar astăzi doru-n van le port,
Orfan de lumi ca niciodată.

La fel în noapte un hoinar,
Când vede-o luminiță-n cale,
Aleargă, -ntinde mâna, dar -
Numai abisul sub picioare.