Supărarea credea că-i din pricina ei
Grija credea că ea e pricina.
N-aveau decât să creadă că a lor a fost vina,
aceste două trufașe femei.

Nu. A fost nevoie de toate zăpezile lungi
care-atârnau, din acoperiș, peste pat,
încă de când era tânăr, încă de-atunci, -
ca să-i înzăpezească părul treptat.

Și ori de câte ori acoperișul albea,
capul din întunecimea de sub el
pierdea din culoarea nopții câte ceva,
cu zăpada era tot mai la fel.

Supărarea credea că ea e pricina.
Grija credea că pricina e ea.
Dar nici una, nici alta nu purtau vina
pletelor, negre odată - azi, ca de nea.