Fântână a iubirii, vie !
Doi trandafiri ți-aduc în dar .
Șoptirea ta mi-e dragă mie ,
Poeticul tău plâns, amar .

Mă scaldă ca-ntr-o rouă rece
O pulbere de-argint curat .
Curgi , drag izvor, și te petrece !
Șoptește-mi tot ce s-a-ntâmplat…

Fântână-a dragostei, amară !
Pe-a tale lespezi am slăvit
Iubita, depărtata țară .
Tu de Maria n-ai grăit…

O, pală stea-n saraiul mare !
Și-aici uitarea te-a închis ?
Maria și Zarema oare
Sunt numai umbra unui vis ?

Sau poate a gândului aripă
Într-un pustiu a zugrăvit
Un vis care-a ținut o clipă,
De suflet în zadar râvnit ?