Cîntă cineva în nori de zi
deodată cu zorile. Cine-o fi?
Cîntă cineva-n văzduh.
E o pasăre? E duh?
Numai el o fi, numai el:
pămînteanul puțintel
cu trupul ca bucatele
mult lăudatele,
cu glasul ca seninul
cu sîngele ca aminul.
Numai el poate fi:
Hristosul păsăresc! Cel
ce-n fiecare zi
se-nalță o dată,
biruitor fără fier
din holdă la cer,
și descîntă păcatele
peste toate satele.