|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Ioan Cutova
CUTOVA, Ioan (n. 13 iulie 1919, Veria, Grecia - d. 17 mai 1992, Bistrița-Năsăud), poet. Fiu al Haidei și al lui Nicolae Cutova; I.C. face școala primară la Veria și Grebena, în școli românești, apoi în România, la Târgu Mureș, unde își încheie studiile liceale. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din București în 1944. În 1945, alături de Ion Frunzetti, Mihail Cosma, Victor Torynopol și Margareta Dorian, primește premiul pentru poezie al Editurii Forum. Comentând producția lirică a acestor poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui I.C.: "Peisagiului exterior, de culoare industrală și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei".
Scriind în limba română, în care fiorul liric este "atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat" (Perpessicius), I.C. este o voce remarcabilă, nu mai puțin înzestrată și printre poeții în grai aromân. Nu foarte interesat de performanța prozodică, el pare preocupat de nevoia comunicării de sine, fiind în același timp conștient de realizarea ei doar parțială. Versul este populat de aceleași stări tulburi, de halouri vagi și contururi alunecătoare, devenind ambiguu, polisemantic. "Opt microelegii tră Una Ver" este, de pildă, atât cântec de iubire, cât și poem de dragoste pentru etnie, pentru Veria natală. I.C. scrie și proză în dialect inspirată din viața aromânilor, publicată în revista "Deșteptarea". A realizat de asemenea transpuneri din Eminescu (Luțeafirlu și alte poeme eminesciene pri grailu arrmânescu, 1980, Poezii, 1988 - în colaborare), remarcabilă fiind mai ales versiunea aromână a Luceafărului, cuceritoare prin patina ei lexicală arhaică, ce trimite la cronicari.
SCRIERI:
Cerc vicios (Forum, Buc., 1945);
Fânarea al Diogen (Lampa lui Diogene, pref. de Hristu Cândroveanu, Buc., 1985).
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
