Timpul care se coace în pletele mele
jucăuș ca un copil blond,
are sângele cald ca un miel
și'n ochi un aer de vagabond.

Când e trist, lacrimi paralele
îi curg din ochi ca niște monete grele.
Inima o adună în fiecare seară
într'o cutie cu pereți de ceară.

Noaptea uneori îi mângâi cu o coaje
fruntea însângerată de tatuaje.
Tristețile lui din vreme în vreme
le scriu pentru oameni în poeme.

Timpul care se coace în părul meu
e frate cu Dumnezeu.