|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Ibn΄ Arabi
Abu-Bakr Muhyi ad-Din Muhammad bin 'Ali bin al-'Arabi(1165 - 1240), supranumit aș-Șaykh al-Akbar (în latină: Doctor Maximus) și al-Kibrit al-Ahmar (Sulful Roșu), este unul dintre cei mai mari mistici musulmani.
Ibn ‘Arabi s-a născut pe data 7 august 1165 la Murcia, în Andaluzia într-o familie arabă. Tatăl său, mare erudit, era vizir al lui Muhammad bin Mardaniș, conducătorul cetății Murcia. În 1173, după înfrângerea lui Muhammad bin Mardaniș și ocuparea cetății Murcia de către armata distastiei almohade (al-muwahhiduna, 1130-1269, cu capitala la Marrakech), familia sa se mută la Sevilla unde Ibn 'Arabi, în vârstă de opt ani, își începe studiile. Învață Coranul, exegeza coranică, tradiția profetică, gramatica arabă, jurisprudența islamică și retorica. După terminarea studiilor, va lucra pe post secretar pe lângă conducătorii Sevilliei. În 1179, după primele sale viziuni mistice, tatăl său îl duce la celebrul Ibn Rușd (Averroes), pe atunci cadiu al Cordobei. După această dată, el începe să-i frecventeze asiduu pe maeștri spirituali din Andaluzia acelor vremuri: șaykh-i Abu-Ja'far al-'Urayni, Abu Ya'qub al-Qaysi, Salih al-'Adawi, Abu-l-Hajjaj Yusuf și încă mulți alții, precum și două mistice, Fatima bint al-Muthanna, a cărei personalitate rămâne învăluită în mister, și Șams Umm al-Fuqara' .
Ibn΄ Arabi este una din personalitățile puternice și excepționale care au marcat gândirea islamică, revigorând-o și dându-i un sens nou. Pentru a înțelege uriașa operă și a o situa într-un cadru adecvat, este necesar să se renunțe la tendința de a separa istoria filosofiei de istoria sufismului, presupunându-le antagonice căci, în cadrul islamului, este imposibil de separat atitudinea reflexivă și experiența mistică. Principalele opere al lui Ibn΄ Arabi sunt cele pe care le-a terminat de redactat în timpul ultimei perioade din viața sa petrecută la Damasc. Ne vom mărgini să cităm numai:
1. "Cartea revelațiilor de la Mecca referitoare la misterele Regelui (Dumnezeu) și ale reginei (lumea)", aceasta este o enciclopedie sufi de 560 capitole.
2. "Monturi de înțelepciune sau înțelepciunea profeților", în care exprimă principiul unității Existenței.
3. "Comentariu la Coranul Marelui Învățător", o sumă de exegeze având ca punct de plecare Cartea Sacră a Islamului, dar și Tradiția.
4. "Interpretul dorințelor și al iubrii". Folosindu-se de vers autorul explorează într-o manieră subtilă problematica iubirii.
Reperele de lectură în creația lui sunt: creația lumii, manifestarea absolutului, cunoașterea lui Dumnezeu, autocunoașterea omului și "religia iubirii".
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
