André Breton[Andre_Breton]

Місто проживання: Paris
Має рідний язик


Біографія André Breton

Персональна сторінка web André Breton


 ÐŸÑ€ÑÐ¼Ð¸Ð¹ адрес цього автора : 

Найновіші внесені тексти

Найновіші внесені тексти

Коментарі:

Тексти внесені до бібліотеки:

сторінка: 1

Au regard des divinités : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-19 (12508 афішування)

Cameră falsă : din Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-21 (8516 афішування)

Clé de Sol : de Mont de piété (1919)
Поезія 2010-04-24 (10712 афішування)

Coqs de bruyère :
Поезія 2010-02-11 (7544 афішування)

Écoute au coquillage : de Lettres à Aube: 1938-1966
Поезія 2010-01-05 (12804 афішування)

Façon : de Mont de piété (1919)
Поезія 2010-04-24 (8042 афішування)

Facteur cheval : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-19 (6541 афішування)

Forêt Noire :
Поезія 2010-02-11 (13665 афішування)

Hôtel des étincelles : de Le revolver à cheveux blancs (1932)
Поезія 2010-01-05 (7899 афішування)

Iarba roșie : din revista Littérature (seria nouă, nr. 11-12/1923)
Поезія 2010-01-01 (8516 афішування)

Il n'y a pas a sortir de la : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Поезія 2010-01-01 (8002 афішування)

Ils vont tes membres déployant... :
Поезія 2010-05-11 (5796 афішування)

Intérieur :
Поезія 2010-02-25 (6916 афішування)

Le buvard de cendre : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Поезія 2010-01-01 (6725 афішування)

Le Soleil en laisse : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-05 (14784 афішування)

Les écrits s'en vont... : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-05 (9126 афішування)

L'herbage rouge : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Поезія 2010-01-01 (6737 афішування)

Non-lieu :
Поезія 2010-05-11 (9510 афішування)

Ochi de purpură :
Поезія 2009-05-31 (8209 афішування)

Pièce fausse : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-01 (16212 афішування)

Pleine marge : de Poèmes (1948)
Поезія 2010-01-05 (7392 афішування)

Premiers transparents :
Поезія 2010-02-11 (6059 афішування)

Rano Raraku :
Поезія 2010-02-11 (6948 афішування)

Tiki :
Поезія 2009-08-16 (8430 афішування)

Toujours pour la première fois : de L’air de l’eau (1934)
Поезія 2010-01-05 (16333 афішування)

Tournesol : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-01 (12858 афішування)

Union libre :
Поезія 2009-02-26 (9886 афішування)

Біографія André Breton

André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.

André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat.

În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”. Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar din conceptele revoluționare ale lui Karl Marx.

Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului speranță în rusește.

În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști.

Intre 1940 și 1950 el a scris esee și colecții de poeme printre care Arcane 17 (1945). Ultima sa lucrare poetică se numeste CONSTELLATIONS (1959).

Moare la Paris la 28 septembrie 1966.