André Breton[Andre_Breton]

Місто проживання: Paris
Має рідний язик


Біографія André Breton

Персональна сторінка web André Breton


 ÐŸÑ€ÑÐ¼Ð¸Ð¹ адрес цього автора : 

Найновіші внесені тексти

Найновіші внесені тексти

Коментарі:

Тексти внесені до бібліотеки:

сторінка: 1

Au regard des divinités : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-19 (12983 афішування)

Cameră falsă : din Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-21 (8981 афішування)

Clé de Sol : de Mont de piété (1919)
Поезія 2010-04-24 (11214 афішування)

Coqs de bruyère :
Поезія 2010-02-11 (8052 афішування)

Écoute au coquillage : de Lettres à Aube: 1938-1966
Поезія 2010-01-05 (13276 афішування)

Façon : de Mont de piété (1919)
Поезія 2010-04-24 (8530 афішування)

Facteur cheval : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-19 (7005 афішування)

Forêt Noire :
Поезія 2010-02-11 (14303 афішування)

Hôtel des étincelles : de Le revolver à cheveux blancs (1932)
Поезія 2010-01-05 (8383 афішування)

Iarba roșie : din revista Littérature (seria nouă, nr. 11-12/1923)
Поезія 2010-01-01 (8977 афішування)

Il n'y a pas a sortir de la : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Поезія 2010-01-01 (8466 афішування)

Ils vont tes membres déployant... :
Поезія 2010-05-11 (6231 афішування)

Intérieur :
Поезія 2010-02-25 (7351 афішування)

Le buvard de cendre : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Поезія 2010-01-01 (7288 афішування)

Le Soleil en laisse : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-05 (15245 афішування)

Les écrits s'en vont... : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-05 (9581 афішування)

L'herbage rouge : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Поезія 2010-01-01 (7213 афішування)

Non-lieu :
Поезія 2010-05-11 (10038 афішування)

Ochi de purpură :
Поезія 2009-05-31 (8680 афішування)

Pièce fausse : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-01 (16727 афішування)

Pleine marge : de Poèmes (1948)
Поезія 2010-01-05 (7833 афішування)

Premiers transparents :
Поезія 2010-02-11 (6502 афішування)

Rano Raraku :
Поезія 2010-02-11 (7429 афішування)

Tiki :
Поезія 2009-08-16 (8949 афішування)

Toujours pour la première fois : de L’air de l’eau (1934)
Поезія 2010-01-05 (16838 афішування)

Tournesol : de Clair de terre (1923)
Поезія 2010-01-01 (13396 афішування)

Union libre :
Поезія 2009-02-26 (10410 афішування)

Біографія André Breton

André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.

André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat.

În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”. Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar din conceptele revoluționare ale lui Karl Marx.

Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului speranță în rusește.

În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști.

Intre 1940 și 1950 el a scris esee și colecții de poeme printre care Arcane 17 (1945). Ultima sa lucrare poetică se numeste CONSTELLATIONS (1959).

Moare la Paris la 28 septembrie 1966.