agonia ukraine v3	Agonia â€“ Ð›Ñ–Ñ‚ÐµÑ€Ð°Ñ‚ÑƒÑ€Ð½Ñ– Ð¼Ð°Ð¹ÑÑ‚ÐµÑ€Ð½Ñ– \| ÐŸÑ€Ð°Ð²Ð¸Ð»Ð° \| Mission	ÐšÐ¾Ð½Ñ‚Ð°ÐºÑ‚ \| Ð’Ð¿Ð¸ÑˆÑ–Ñ‚ÑŒÑÑ



Ð¡Ñ‚Ð°Ñ‚Ñ‚Ñ Ð¢Ð¾Ð²Ð°Ñ€Ð¸ÑÑ‚Ð²Ð° ÐšÐ¾Ð½ÐºÑƒÑ€Ñ Ð•ÑÐµ ÐœÑƒÐ»ÑŒÑ‚Ñ–Ð¼ÐµÐ´Ñ–Ñ ÐŸÐµÑ€ÑÐ¾Ð½Ð°Ð»ÑŒÐ½Ñ– ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ ÐŸÑ€ÐµÑÐ°

RADIO Agonia

Ð ÐµÐºÐ¾Ð¼Ð°ð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– Ñ‚ÐµÐºÑÑ‚Ð¸

￭ ÐŸÐ¾Ð·Ð²Ð¾Ð»ÑŒ Ð¼Ñ–ÑÑÑ†ÑŒ Ð¶ÐµÐ½Ð¸Ñ‚Ð¸ÑÑ

Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Ð·Ð¼Ð°Ð³Ð°Ð½Ð½Ñ Ð»Ñ–Ñ‚ÐµÑ€Ð°Ñ‚ÑƒÑ€Ð½Ð¸Ñ… ÑÐ°Ð¹Ñ‚Ñ–Ð²
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

ÐšÐ¾Ð½Ñ‚Ð°ÐºÑ‚

Dimitrie Bolintineanu[Dimitrie_Bolintineanu]




ÐœÑ–ÑÑ‚Ð¾ Ð¿Ñ€Ð¾Ð¶Ð¸Ð²Ð°Ð½Ð½Ñ: Bolintin-Vale (București) ÐœÐ°Ñ” Ñ€Ñ–Ð´Ð½Ð¸Ð¹ ÑÐ·Ð¸Ðº Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Dimitrie Bolintineanu ÐŸÐµÑ€ÑÐ¾Ð½Ð°Ð»ÑŒÐ½Ð° ÑÑ‚Ð¾Ñ€Ñ–Ð½ÐºÐ° web Dimitrie Bolintineanu ÐŸÑ€ÑÐ¼Ð¸Ð¹ Ð°Ð´Ñ€ÐµÑ Ñ†ÑŒÐ¾Ð³Ð¾ Ð°Ð²Ñ‚Ð¾Ñ€Ð° :	Authorship & Copyright Protection (beta):



Ð°ÐºÑ‚Ð¸Ð²Ð½Ñ– ÐºÐ¾Ð»ÐµÐºÑ†Ñ–Ñ— Ñ†ÑŒÐ¾Ð³Ð¾ Ð°Ð²Ñ‚Ð¾Ñ€Ð°:

ÐÐ°Ð¹Ð½Ð¾Ð²Ñ–ÑˆÑ– Ð²Ð½ÐµÑÐµÐ½Ñ– Ñ‚ÐµÐºÑÑ‚Ð¸ ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ (62) Ð’ÑÑ– (62)


ÐÐ°Ð¹Ð½Ð¾Ð²Ñ–ÑˆÑ– Ð²Ð½ÐµÑÐµÐ½Ñ– Ñ‚ÐµÐºÑÑ‚Ð¸	ÐšÐ¾Ð¼ÐµÐ½Ñ‚Ð°Ñ€Ñ–:	Ð¢ÐµÐºÑÑ‚Ð¸ Ð²Ð½ÐµÑÐµÐ½Ñ– Ð´Ð¾ Ð±Ñ–Ð±Ð»Ñ–Ð¾Ñ‚ÐµÐºÐ¸:

ÑÑ‚Ð¾Ñ€Ñ–Ð½ÐºÐ°: 2 : 1 Cahul : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-19 (6219 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Călugărenii : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-19 (5284 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Cântec : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-19 (5593 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Cântec : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-19 (5310 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Cântec național : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (5397 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Cântece și sărutări : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (5170 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Căpitanul de vânători : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-08-26 (4961 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Căprița de aur : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-08-26 (4869 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (14476 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Cetatea Albă : (Akerman) ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (5801 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Codrul Cosminului : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (8561 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-05 (5126 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Consiliul secret : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (5019 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Copilașii : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (5063 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Copilul din casă : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (6111 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Cornul lui Sas : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-02 (5311 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Cupa lui Ștefan : legendă istorică ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-03-02 (7831 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Deșertul : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-08-26 (5055 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Domnul Mavrogheni : legendă istorică ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-03-02 (6168 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Dromichete : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-04-19 (5460 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Dumbrava Roșie : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-01-17 (9177 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Elegie la o tânără fată : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-04-19 (5865 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Fata de la Cozia : legendă istorică ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-03-02 (8648 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Fata popii : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-03-04 (8022 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Fluturașul : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-03-05 (9775 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Întoarcerea lui Mihai : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-09 (5435 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Invocație : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-07-12 (3851 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) La o viorică : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-01-23 (6182 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) La România : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-11-25 (4666 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Lui Alecsandri : 07.08.2004 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-08-07 (5137 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Mărioara : legendă istorică ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-03-02 (6889 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Mihai pădurarul : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-01-27 (4761 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Mihai și călăul : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-07-14 (7474 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Mihnea și baba : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-05 (9452 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Mircea cel mare și solii : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-01-27 (7718 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Mircea la bătaie : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-01-27 (4687 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Mireasa mormântului : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-03-02 (6321 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Moartea lui Mihai Viteazul : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2003-10-30 (11145 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Monastirea Putna : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-07-19 (5685 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Muma lui Ștefan cel Mare : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-09-06 (196736 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Muma tânără : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-11-25 (4651 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Năvala lui Þepeș : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-01-27 (4811 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) O fată tânără pe patul morții : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-05 (9571 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Se scaldă : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-12-08 (4652 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Singuratatea : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-06-21 (6729 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Ștefan la moarte : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-01-27 (4742 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Un ostaș român închis peste Dunăre : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-01-27 (4327 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Visul lui Ștefan cel Mare : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-01-27 (11898 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) Ziua bună la țară : ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-11-25 (4036 Ð°Ñ„Ñ–ÑˆÑƒÐ²Ð°Ð½Ð½Ñ) ÑÑ‚Ð¾Ñ€Ñ–Ð½ÐºÐ°: 2 : 1

Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat. Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji. Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe". La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar. În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția... Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain. Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte. Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură. Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni. Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.

Ð›Ñ–Ñ‚ÐµÑ€Ð°Ñ‚ÑƒÑ€Ð½Ð¸Ð¹ Ð´Ñ–Ð¼, Ð¿Ð¾ÐµÐ·Ñ–Ñ—Ñ— Ñ‚Ð° ÐºÑƒÐ»ÑŒÑ‚ÑƒÑ€Ð¸. Ð¿Ð¸ÑˆÑ–Ñ‚ÑŒ Ñ– Ð½Ð°ÑÐ¾Ð»Ð¾Ð´Ð¶ÑƒÐ¹Ñ‚ÐµÑÑŒ ÑÑ‚Ð°Ñ‚Ñ‚Ñ–, ÐµÑÐµ, Ð¿Ñ€Ð¾Ð·Ð°, ÐºÐ»Ð°ÑÐ¸ÐºÐ° Ñ‚Ð° ÐºÐ¾Ð½ÐºÑƒÑ€ÑÐ¸.