|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Leonid Dimov
Leonid Dimov (n. 11 ianuarie 1926, Ismail, Basarabia - d. 5 decembrie 1987, București) a fost un poet și un traducător român.
Este fiul Nadejdei Dimov și al lui Naum Mordcovici. A absolvit Colegiul „Sfântul Sava” din București, 1944, continuând cu studii (trei ani) la Facultatea de Filologie din București, facultate pe care a abandonat-o, însă. La fel a studiat 3 ani de zile biologia, fără a-și lua licența. Căsătorit de două ori: prima dată, în 1948, cu Lucia Salam (cu care are un copil, Tatiana, n. 1952), iar a doua oară, în 1959, cu Ana-Marina Voinescu (pe a cărei fiică, Ileana - tatăl fiind Teodor Pîcă - o va înfia).
Este principalul reprezentant al onirismului în poezia românească, explorator al visului ca realitate absolută, obiectivă.
Volume
Versuri, (1966)
7 poeme, (1968)
Pe malul Styxului, (1968)
Carte de vise, (1969)
Semne cerești, (1970)
Eleusis, (1970)
Deschideri, (1972)
A.B.C., (1973)
La capăt,(1974)
Litanii pentru Horia, (1975)
Dialectica vârstelor, (1977)
Tinerețe fără bătrânețe,(1978)
Spectacol, (1979)
Veșnica reîntoarcere, (1982)
Postum:
Scrisori către Lucia(corespondență), Polirom, 2003
Ediții și antologii
A.B.C., Ed. Cartea Românească, 1973
Texte, prefață de Mircea Iorgulescu, Ed. Albatros
Cele mai frumoase poezii, 1980
Versuri, ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic și referințe critice de Nicolae Bârna, Ed. Gramar, 2000
Cartea de vise
A apărut în 1969, la Editura pentru Literatură, cu coperta și ilustrațiile de Florin Pucă. Materia volumului este împărțită în patru cicluri:
Hipnagogice
7 proze
La capătul somnului
Poeme de veghe
Texte teoretice foarte importante pentru înțelegerea onirismului estetic, semnate de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag, sunt strânse de Corin Braga în antologia Momentul oniric, Ed. Cartea Românească, 1997.
Premiul Uniunii Scriitorilor (1979)
Premiul Asociației Scriitorilor din București (1968, 1977, 1982)
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
