Ñторінка: 2 : 1
Caldura mare
:
 Проза 2004-10-27 (12660 афішуваннÑ)
Cantec studentesc
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-03-29 (10081 афішуваннÑ)
Cănuță, om sucit
:
Проза 2006-06-27 (15359 афішуваннÑ)
Cochetarie
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2008-02-03 (6583 афішуваннÑ)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
Сценарій 2005-05-19 (10527 афішуваннÑ)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-05-12 (5560 афішуваннÑ)
Cum să înțeleg țăranii
:
Проза 2005-06-11 (9342 афішуваннÑ)
Cum stăm…..
:
Проза 2005-08-25 (7271 афішуваннÑ)
D-l Goe
:
Проза 2002-09-23 (28227 афішуваннÑ)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-06-27 (9025 афішуваннÑ)
Da... nebun!
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-04-20 (8750 афішуваннÑ)
De ce?
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-08-21 (8084 афішуваннÑ)
Discreție
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-04-14 (6945 афішуваннÑ)
Doamna cu evantai
: Epigrama
ПерÑональні 2003-01-15 (10832 афішуваннÑ)
Elegie
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2002-09-27 (7847 афішуваннÑ)
Epigrame
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-04-15 (6254 афішуваннÑ)
Erato, scapă-mă!
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-04-15 (5578 афішуваннÑ)
Excelsior
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2008-02-03 (5769 афішуваннÑ)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2002-11-27 (20855 афішуваннÑ)
Filozoful Blagomirea
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-04-25 (5368 афішуваннÑ)
Idilă
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-10-07 (23302 афішуваннÑ)
Jertfe patriotice
:
Проза 2005-05-24 (6973 афішуваннÑ)
Justiția română
:
Проза 2005-06-07 (7227 афішуваннÑ)
Justiție
:
Проза 2004-11-07 (14535 афішуваннÑ)
La moși…
:
Проза 2005-06-20 (10624 афішуваннÑ)
Lanțul slăbiciunilor
:
Проза 2004-11-07 (15405 афішуваннÑ)
Magnum Mophtologicum
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-05-07 (5047 афішуваннÑ)
Mitică
:
Проза 2005-06-12 (7406 афішуваннÑ)
Moftangii
:
Проза 2005-05-20 (8509 афішуваннÑ)
Moșii
:
Проза 2005-06-08 (13576 афішуваннÑ)
Norocul și Mintea
:
Проза 2005-08-22 (25651 афішуваннÑ)
O scrisoare pierdută
:
Сценарій 2004-11-07 (17091 афішуваннÑ)
O zi solemnă
:
Проза 2005-06-15 (8436 афішуваннÑ)
O, Nirvana!
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-03-07 (5426 афішуваннÑ)
Oda
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-05-20 (8134 афішуваннÑ)
Pe oceanul vremii
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-06-27 (7441 афішуваннÑ)
Politică
:
Проза 2005-05-21 (6943 афішуваннÑ)
Proces Verbal
:
Проза 2005-05-28 (9497 афішуваннÑ)
Ruga spiritistului
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2008-02-03 (5881 афішуваннÑ)
Se poate glumi?
:
Проза 2011-03-18 (10161 афішуваннÑ)
Semnul
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-07-13 (8696 афішуваннÑ)
Situațiunea
:
Проза 2005-06-24 (8085 афішуваннÑ)
Sonet brutal
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-05-01 (5326 афішуваннÑ)
Telegrame
:
Проза 2005-05-26 (11439 афішуваннÑ)
Triumful talentului...
:
Проза 2005-06-27 (8571 афішуваннÑ)
Ultima oră!...
:
Проза 2005-07-01 (6971 афішуваннÑ)
Un pedagog de școală nouă
:
Проза 2005-05-22 (41725 афішуваннÑ)
Unui poetastru
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-04-15 (5414 афішуваннÑ)
Urgent
:
Проза 2005-06-05 (9953 афішуваннÑ)
Ñторінка: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
