Emil Cioran[Emil_Cioran]

Місто проживання: Rășinari, Sibiu
Має рідний язик


Біографія Emil Cioran

Персональна сторінка web Emil Cioran


 ÐŸÑ€ÑÐ¼Ð¸Ð¹ адрес цього автора : 

Найновіші внесені тексти

Найновіші внесені тексти

Коментарі:

Тексти внесені до бібліотеки:

сторінка: 2 : 1

Jurământ vieții :
Персональні 2003-01-20 (8300 афішування)

Lacrimi și sfinți : fragmente
Проза 2005-07-16 (13297 афішування)

Le bonheur… :
Проза 2011-05-16 (7527 афішування)

L’élan vers le pire, 20 aphorismes :
Проза 2010-06-05 (9450 афішування)

Mărturisiri și anateme : La liziera existenței (fragmente)
Проза 2005-05-19 (9841 афішування)

Maxime și cugetări :
Персональні 2009-09-04 (13700 афішування)

Maxime și cugetări(II) :
Персональні 2009-12-20 (8055 афішування)

Monopolul suferinței :
Персональні 2002-09-22 (7900 афішування)

Murmures à la solitude :
Проза 2010-06-05 (7559 афішування)

Pe culmile disperării (1) :
Проза 2003-06-28 (9065 афішування)

Pe culmile disperării (2) :
Проза 2003-06-28 (12096 афішування)

Pe culmile disperării (3) :
Проза 2003-06-28 (8268 афішування)

Pe culmile disperării (4) :
Проза 2003-06-28 (8375 афішування)

Principiul satanic în suferință :
Персональні 2002-09-28 (8831 афішування)

Profilul interior al Căpitanului : "Glasul Strămoșesc", Sibiu - 1940
Проза 2005-02-12 (7931 афішування)

Renunțarea :
Персональні 2002-09-28 (9690 афішування)

Revelațiile durerii : Despre vidul interior
Есе 2009-04-25 (10521 афішування)

Revelațiile durerii : Între occidentalism și autohtonism
Есе 2009-04-27 (8536 афішування)

Revelațiile durerii : Cultură și viață
Есе 2009-05-06 (13891 афішування)

rugă inutilă 1 :
Проза 2004-03-14 (8438 афішування)

rugă inutilă 2 :
Проза 2004-03-19 (8288 афішування)

rugă inutilă 3 :
Проза 2004-04-18 (9630 афішування)

Rugăciune în vânt : "Cartea amăgirilor" - fragment
Проза 2004-02-18 (10714 афішування)

Schimbarea la față a României : Capitolul I.
Есе 2005-10-25 (32415 афішування)

Schimbarea la față a României : Capitolul II
Персональні 2004-03-01 (8690 афішування)

Schimbarea la față a României : Capitolul III
Персональні 2004-03-01 (9064 афішування)

Schimbarea la față a României : Capitolul IV
Персональні 2004-03-01 (8336 афішування)

Schimbarea la față a României : Capitolul V
Персональні 2004-03-01 (9331 афішування)

Schimbarea la față a României : Capitolul VI
Персональні 2004-03-01 (8203 афішування)

Scrisoare către Bucur Tincu :
Поезія 2003-01-14 (10974 афішування)

Scurtă confesiune :
Персональні 2012-11-20 (6764 афішування)

Silogismele amărăciunii : fragmente
Есе 2003-08-31 (16499 афішування)

Silogismele amărăciunii : fragmente - traducerea Nicolae Bârna
Есе 2009-07-19 (14130 афішування)

Spovedania lucrurilor : Fragment din "Cartea amagirilor"
Проза 2004-02-17 (9674 афішування)

Sunt o salcie :
Поезія 2002-08-06 (11087 афішування)

syllogismes de l'amertume :
Персональні 2006-07-19 (7033 афішування)

Tratat de descompunere : Filozofie și prostituție
Есе 2009-04-26 (8663 афішування)

Tratat de descompunere : Fărădelegile curajului și ale fricii
Есе 2009-04-26 (12461 афішування)

Tratat de descompunere : Echivocul geniului
Есе 2009-12-30 (9979 афішування)

Urgența catastrofei : Din "Sfârtecare"
Есе 2005-02-14 (11341 афішування)

Vanité de la compassion :
Проза 2010-06-04 (7574 афішування)

Біографія Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.

Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".

Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.