Iată că odată, Petrakov, care voia să se culce, n-a nimerit patul și s-a trântit alături. S-a lovit așa de rău încât zace întins pe podea, și nu-i în stare să se ridice.
Iată că a reușit cu un efort suprem să se ridice în patru labe. Dar puterile l-au lăsat și el a căzut din nou pe burtă, și zace.
Petrakov a zăcut pe podea cinci ceasuri. La început a stat așa, întins, apoi a adormit.
Somnul a mai întărit forțele lui Petrakov. S-a trezit împrospătat și bine dispus, s-a ridicat, a făcut câþiva pași prin cameră, apoi s-a culcat cu grijă în pat. „Ei bine – și-a zis el – acum pot să dorm puțin”. Dar – somnul îi trecuse. Petrakov s-a tot răsucit, când pe-o parte, când pe alta, dar să adoarmă n-a mai reușit.
Iată, asta-i de fapt tot.