Pe-al meu gând sa fiu în stare
Eu eu lanțuri l-aș lega
Și, de voie, de nevoie
Poate s-ar astâmpăra.

Căci el fără de-a mea știre
Pururea este pribeag,
Iar de-l cat, văd că la tine
A zburat iară cu drag.

Și ce simt atuncea nu stiu,
Însă eu gândului meu
De-aș putea aripi i-aș pune
Să-l ajut în zborul său.

Convorbiri Literare, XI (1878), nr. 12 (1 mart). p.463