Privesc orasul - furnicar -
Cu oameni mulți și muri bizari,
Pe strade largi, cu multe bolți,
Cu câte-un chip l-a stradei colț.
Și trec foind, râzând, vorbind,
Mulțime de-oameni pași grăbind.
Doar numai p-ici și pe colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe șuierate,
Þiindu-și mânile la spate.
S-aude clopot răsunând,
Cu prapuri, cruci, icoani viind,
Preoții lin și în veștminte
Cântând a cărților cuvinte.
În urmă vin ca-ntr-un prohod
Tineri, femei, copii, norod,
Dar nu-i prohod - sfințire de-apă,
Pe uliți lumea să nu-ncapă.
Se scurg încet - tarra bumbum,
Ostașii vin în marș acum,
Naintea lor tambur-major,
Voinic el calcă din picior
Și tobe tare-n tact ei bat
Și pașii sună apăsat,
Lucesc și armele în șir,
frumos stindarde se deșir,
Ei trec mereu tarra bumbum
Și dup-un colț dispar acum...
O fată trece c-un profil
Rotund și dulce de copil,
Un câne fuge spăriet,
Șuier-un lotru de băiet,
Într-o răspântie uzată
Și-ntinde-un orb mâna uscată,
Hamalul trece încărcat,
Și orologiile bat -
Dar nimeni mai nu le ascultă
De vorbă multă, lume multă.