Moartea e numai o raniță pe care-o depun
la capătul drumului,
o umbră cenușiu-plumburie,
ce se topește-n lumină.

Moartea e numai plugul
ce răstoarnă pământul vietii,
pâinea tare de secară
ce ne curăță dinții.

Moartea e doar un fugar
care-o ia înainte,
un dezertor
ce ne încredințează parola

Moartea e doar un gard de mărăcini,
în jurul unor flori de lumină:
podoaba întunecată ce ne-ngăduie
să intrăm la serbare.