Regret că am lăsat să-mi treacă printre degete
un fluviu larg
și n-am băut nici o picătură.
Acuma în piatră mă scfund.
Un pin mic ivit din pămîntul roșu
mi-i singura tovărășie.
Tot ce-am iubit a pierit cu casele
care erau noi astă-vară
și s-au prăbușit sub vîntul toamnei.