Plîngea caterina-fanfară
Lugubru în noapte tîrziu...
Și singur priveam prin ocheane
Pierdut în muzeul pustiu...

Și-n lumea ocheanelor triste
Mă prinse sinistre gîndiri -
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hîde și fixe priviri.

Și-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic ;
În racle de sticlă - prințese
Oftau în dantele, mecanic.

Și-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Orașul dormea în tăcere,
Flașneta plîngea cavernos.

Plîngea caterina-fanfară
O arie tristă, uitată...
Și stam împietrit...și de veacuri,
Cetatea părea blestemată.