Răsare ca o lună, și apune
Sufletul meu, nici tânăr, nici cărunt
Atât de rar mă-ndur să cred că sunt
Ceva mă-ngândură, ca o genune.

În ceasuri rele și în ceasuri bune
Aș întreba, mi-ar place să răspund,
Dar mă petrec senin în amănunt
Lăsând mișcarea lumii să-și răsune.

Abia pricep, în urmă, ce se spune
Despre luminile care ascund
Fântâni prea-pline și fântâni-lacune.

Dar peste capul meu e-un deal rotund
Și-i paște turma pacea din pășune
Cu-al ei sărat murmur de dinți mărunt.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975